Prima rugaciune am învățat-o de la bunica mea. O rugăciune de copil, despre îngeri, pe care-am spus-o de-atunci, în gând, în toate momentele în care mi-am ridicat privirea spre Dumnezeu.
Categorie: Me myself and I
Timpul valoros, punctul final, oamenii mei
Scriu textul asta dupa una din cele mai frumoase perioade pe care mi le-am ingaduit in ultimii ani.
Despre Sibiu, cu dragoste
Poti vedea locuri sau le poti mangaia cu ochii, poti sa mergi pe stradute vechi sau poti sa te-afunzi in povestile lor, poti vizita un oras pur si simplu sau poti iubi fiecare clipa in[…]
Colțul cu ii și patriotismul de Facebook
Păstrăm și-acum, de la bunica mea, câteva ii vechi, moștenite și de ea, împăturite cu grijă, rânduite cu dragoste.
Timpul vrajbei noastre
Nicicând n-am văzut România mai învrăjbită ca acum. Un ocean de ură, scrâșnită printre dinți, urlată cu sete, în gura mare, acasă, pe Facebook, în piața publică, pe ecranele televizoarelor, cu prieteni, cunoștințe, prea mulți[…]
Joaca de-a copiii mari
Știu că vă grăbiți, sună telefonul, dead-line-ul, jobul, ședința, task-urile, targeturile, to do, bilanțul, job, job, job, în paranteză, când ne-aducem aminte, sau când efectiv nu mai putem, câte-un pic de viață. Daaaaaaar…
6 luni. Viața pe hold, pe silent, take your time, breathe and smile
Era noapte când am intrat prima dată în Norvegia. Bătusem cei peste 2.500 de kilometri cu mașina, nici n-avem cum să venim altfel la câte lucruri am avut de adus, mi se părea că tot[…]
Noi toți și ziua în care nu ne-am mai grăbit
Știam că vine Paștele fără să ne uităm în calendar, știam când toată casa se-ntorcea, inevitabil, cu susul în jos. În curtea bunicilor răsăreau covoare, perne, plăpumi, pături, se băteau, se scuturau, se lua casa[…]
”Crezi că e simplu în altă țară?”. Trei luni, întrebări și câteva răspunsuri
”Crezi că va fi simplu?” mă-ntreabă o prietenă dragă, care mă ascultă șocată în timp ce-i povestesc că m-am apucat de făcut bagaje.
Primăvara bunicii mele
Precum credința, oamenii dragi nu mor niciodată.