Offline

„Nu esti pe facebook, nu existi”, mi-a spus acum vreo 7 ani o cunostinta, contrariata ca refuzam ostentativ orice fel de contact cu social media. Mi-am facut intr-un final contul, „ca doar toata lumea e pe facebook”, oricum l-as fi facut mai devreme sau mai tarziu pentru ca, la ziar, era absolut necesar.

7 ani si-un pic, a fost acolo, in primul rand ca un instrument de lucru, pentru promovarea materialelor din ziar, pentru cautat subiecte, contactat persoane, tinut campanii si tot restul. Printre ele au inceput sa-si faca loc ba cateva poze din vacante, ba pisica personala, ba cate-un check-in, ba revolte in fraze scurte pentru tot felul de situatii marunte. Aplicatia pe telefon a venit firesc, la fel chat-ul instalat separat, absolut necesar pentru job. N-as spune ca am fost addicted – altfel n-as fi renuntat la el atat de usor – dar recunosc ca mi-am pierdut acolo destul timp in care puteam sa fac orice altceva.

De messenger m-am despartit rapid si fara regrete, cu siguranta si fiindca l-am asociat in principal cu tot stresul venit la pachet cu munca de la ziar. Aplicatia din telefon am scos-o acum vreun an, dar am continuat sa vad „ce mai e nou”, chit ca n-am mai petrecut nici pe departe atat de mult timp online ca inainte, cand verificatul aplicatiei din telefon devenise, desigur, automatism.

„Offline-ul” a venit acum vreo doua luni, la fel ca toate lucrurile foarte bune care mi s-au intamplat in ultimul an si jumatate, respectiv total neplanificat. In isteria creata de Cambridge Analytica am avut intr-o seara curiozitatea sa descarc datele pe care platforma le-a arhivat despre mine. Ma asteptam, desigur, sa-mi gasesc acolo toata activitatea online – lucru previzibil si cumva firesc, de altfel. Nu m-am asteptat in schimb sa dau peste toata agenda mea telefonica salvata, plus toate apelurile mele telefonice, cu nume, prenume, loc de apelare si durata – toate pana in momentul in care mi-am scos aplicatia messenger de pe telefon – ca inteleg ca de acolo au venit datele astea. Mai ales ca tin minte ca am purecat permisiunile aplicatiei – macar atat – si am debifat o gramada de chestii care nu mi s-au parut deloc in regula.

Nu ca as fi avut marile secrete ale Casei Albe in agenda de telefon:)))))) – dar recunosc ca, citind spre exemplu lista apelurilor mele telefonice, repet, nu pe fb, nu pe mess, cu mama, mama!!!!!!!!, m-a apucat de-a dreptul nu o mica, ci o foarte mare revolta. Asa ca am dat fara sa stau pe ganduri stergere definitiva a contului – m-a informat platforma ca am doua saptamani sa ma razgandesc, nu m-am razgandit desi in primele zile a fost, recunosc, un pic ciudat.

Dupa doua luni in care n-am avut nici cea mai mica dorinta de revenire in online, am tras, desigur, si cateva concluzii. Prima e ca m-am ales cu mult mai mult timp liber, si cel mai mare „beneficiar” a fost cititul. Anul asta si jumatate a fost oricum cu foarte multe plimbari si foarte multe carti, cumva intr-o incercare nu doar de reasezare ci si de recuperare a anilor, prea multi, in care a fost jobul si mai nimic altceva.

Al doilea lucru senzational e redescoperirea impartasirii cu oameni dragi a unor lucruri marunte, obicei care a disparut odata cu „online-ul”. Din calatorii, de exemplu, cateva poze ajungeau inevitabil „online”, veneau like-urile si, in discutie, un „am vazut ca ati fost acolo, m-am uitat pe poze, foarte faine”, si cam atat. Acum ne trimitem poze cu oamenii nostri dragi, dar stam si povestim pe-ndelete cum a fost vacanta, nu doar obiectivele turistice din poze ci si sentimentul dintr-un loc sau altul, o emotie, o amintire, un zambet sau un pic de magie.

In cel mai recent city-break am avut, recunosc,  reflexul sa „urc” cateva poze – a fost funny, cat de mult ne obisnuim cu anumite lucruri, totusi. Era perioada cand inca puteam reactiva contul, am ras si nici macar nu mi-a trecut prin cap sa fac asa ceva.

Si tot din ciclul asta – al timpului care s-a mutat din offline face to face sau la telefon – sunt niste discutii lungi, pe care altadata le-am fi expediat in cateva fraze, pe chat. Am o prietena buna in Norvegia cu care, de cand nu ne mai intrebam scurt in chat daca suntem ok, am descoperit o placere a conversatiei extraordinara, aproape zilnic la telefon, pe langa povestile face to face. Si tot pentru ca nu mai vad online ca au fost nu stiu unde si totul e ok am inceput sa-mi „bazai” prietenii mai des – sa vad ca e ok si sa-i si aud, si asta este, iarasi, un lucru foarte foarte fain.

Am crescut si traficul direct al catorva site-uri – cum nu-mi mai iau informatia direct selectata din Fb – si cu siguranta am „ratat” o multime de enervari marunte, cum erau si ale mele – glumesc, desigur, n-am ratat de fapt, absolut nimic:)

Habar n-am care sunt mecanismele psihologice care ne tin acolo – am mai citit studii, sunt specialisti in masura sa spuna asta – dar inclin sa cred ca nu e doar dorinta de socializare, ci si o anumita nevoie de validare, o alta stupiditate nascuta din minunata societate actuala si sistemele ei de non-valori. (Sa fluture mana, cum s-ar spune, cel care nu s-a uitat niciodata cate like-uri sau share-uri are postarea X, sau in ce masura empatizeaza sau nu prietenii prin comentarii).

Daca m-as mai intoarce? Niciodata

In primul si-n primul rand pentru bocancii bagati adanc si fara notificare in viata personala, lucru care nu-i nici de gluma si deloc ok. Si prin viata personala nu-nteleg 5 poze pe care eu le-am urcat asumat din vacanta, ci faptul ca imi monitorizezi inclusiv convorbirile telefonice – pe bune, ce-i asta, totusi?

Si-apoi pentru tot restul – timp pierdut aiurea – nu-mi spuneti ca n-ati patit situatii gen intru numai zece minute si cand va uitati la ceas a zburat macar o jumatate de ora. Nu mai vorbesc de inlocuitul, chiar si partial, al interactiunii directe – nici asta nu e deloc vreo incantare.

N-am sa spun nimanui sa procedeze ca mine – dar, de curiozitate, macar de curiozitate, dati o descarcare a datelor pe care platforma le-a salvat despre voi. S-ar putea, cu ocazia asta, sa fim mai multi cei care „respiram” un pic altfel:)

Un comentariu la „Offline

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *