Să-nvățăm să ne dăruim amintiri

”Mamaaaaa, a venit Moșul”. Dimineața asta a început cu-n zâmbet mare, cu amintirea unei ferestre înghețate dincolo de care un copil râde cu gura până la urechi, scoțând pe rând, din ghetuțe, o bucurie după alta. Dincolo de ambalajele colorate, încă o poveste, încă un zâmbet, încă un pumn de emoții de păstrat peste ani, vii, frumoase, senine, binecuvântate.

Amintirile cu oamenii noștri dragi sunt cel mai frumos dar pe care ni-l putem face de sărbători. Dincolo de ce punem în pungi, în cutii, în ghetuțe, sub brazi împodobiți, nimic nu-i mai frumos ca timpul valoros pe care ni-l dăruim împreună. Sărbătorile înseamnă timp cu ai tăi, haos în bucătărie, miros de cozonac, masa în jurul căreia stăm toți, îmbrățisări, râs în hohote, pfuai, cum au trecut zilele astea, habar n-ai de când nu te-ai mai uitat la ceas.

Anul ăsta, de Moș Nicolae, cadoul nostru au fost câteva zile petrecute cu niște prieteni dragi, pe care nu i-am mai văzut de 7 ani. Atunci au plecat din țară, și de-atunci ne-au tot întrebat când ajungem la ei, niciodată n-aveam, nu-i așa, timp. Acum nici n-am mai stat să ne gândim, am luat pur și simplu biletele de avion și-au fost niște zile atât de frumoase, de pline, de senine, de dragi, n-am cuvinte să-i mulțumesc lui Dumnezeu pentru timpul ăsta binecuvântat. Am râs mult, ne-am amintit, ne-am strâns în brațe tare, nu venim să vizităm, le-am spus, venim să ne bucurăm de voi și de timpul petrecut împreună.

Atât de bine a fost, parcă nu ne mai văzuserăm de câteva săptămâni, n-am simțit nici anii, nici miile de kilometri distanță de la noi la ei, de la noi în țară, de la ei în țară. Nu contează locul, contează doar felul în care înveți să faci timpul să conteze, oamenii care îi dau valoare. Cei cu care ai șansa să clădești amintiri.

Știu că pentru mulți, în perioada asta, îmbulzeala în magazine e trendy și imperios necesară, dar mai știu că-n niciun mall n-ai să găsești magia dintr-un magazin mic, cu daruri handmade îmbrăcate în poveste, meșteșugite cu dragoste. Că e minunat să înlocuiești goana de multe ori bezmetică printre rafturi, beteală și moși așezați ”strategic” la fiecare colț de magazin cu-n ceai lung cu niște prieteni dragi, cu o poveste citită unui copil frumos, cu pregătitul unui cozonac în casă doar de dragul timpului în care faci asta cu dragii tăi.

Și mai cred că, indiferent cât de mult sau de puțin avem impresia că avem, e minunat să știm să le dăruim și celor mai puțin norocoși decât noi. Să ajutăm un copil care n-a avut niciodată Crăciun să aibă amintirea primului brad împodobit. O bunică să aibă tot ce îi trebuie de sărbători, în casă, pentru a nu mai fi nevoită să aleagă între ceva pentru masa de Crăciun și medicamentele bunicului. Niște copii care n-au încălțări de iarnă să nu mai simtă frigul de-afară și să alerge, fericiți, prin zăpadă. Să le oferi unor oameni mai puțini norocoși șansa de a-și clădi amintiri este cea mai frumoasă și caldă binecuvântare.

În dimineața asta am primit câteva colinde înregistrate, cântate de niște copii tare tare dragi mie. ”Mami, sper să-ți placă, ți le dăruim cu tot dragul de Moș Nicolae”, mi s-a făcut sufletul ghem, telefonul merge într-una, pe repeat, vocile lor, gestul, bucuria, amintirile.

Să vă fie decembrie senin ca privirea bunicii, frumos ca o fereastră din copilărie, în spatele căreia un copil îi zâmbește lui Moș Nicolae, binecuvântat ca nicio altă lună din an. Să fie o lună cu timp valoros, lângă oameni care contează. Dăruiți-vă amintiri cu oameni dragi. Sunt cel mai frumos cadou pe care ni-l putem face de sărbători.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *