”Cum o da Dumnezeu, facă-se voia lui”

Prima rugaciune am învățat-o de la bunica mea. O rugăciune de copil, despre îngeri, pe care-am spus-o de-atunci, în gând, în toate momentele în care mi-am ridicat privirea spre Dumnezeu.

Bunica m-a învățat să-mi fac cruce smerit, să nu-mi pierd niciodată credința și să știu să-l văd pe Dumnezeu în toți oamenii care îmi trec prin viață. Și-n cei care rămân, și-n cei care pleacă, pentru că Dumnezeu ne vorbește întotdeauna prin oameni. Unii, puțini, sunt icoane de pus la suflet pentru toată viața, alții sunt lecții, toți ne dau sens și sensuri, ne ajută să înțelegem, să devenim.

Bunica mea nu mergea în fiecare duminică la slujbe, dar avea un har și-un mod de a-și purta credința, cu smerenie și foarte multă dăruire, cum au doar oamenii aleși, cu inima mângâiată de Dumnezeu. În casa veche e și-acum o icoană de demult, cu busuioc prins într-un colț, mi-o amintesc rugându-se, mi-o amintesc deschizând casa larg, mi-o amintesc dăruind din inimă, cu-aceeași credință și dragoste, și străinilor, și oamenilor ei.

Nici eu nu merg duminica la slujbe. Nu țin nici posturi, n-am purtat niciodată haine de doliu când am pierdut un om drag. La fel ca bunica mea, cred că îți porți credința în suflet, și că nu-i alt mod mai frumos de-a crede decât să dăruiești, s-o faci necondiționat, cu drag, din inimă, fără să aștepți, pur și simplu din bucuria de-a face bine. Să-ți iubești cu-adevărat aproapele ca pe tine însuți.

Intru în biserici atunci când simt, pur și simplu, aprind lumânări numite pentru oamenii dragi, și-am învățat să-mi ridic privirea spre cer și să mulțumesc pur și simplu la fiecare răspuns primit în situații ce păreau fără ieșire. Intru și-n catedrale mari, dar nimic nu se compară cu sentimentul unic trăit într-o biserică mică, veche, cu slujba de seară ținută c-o mână de oameni, într-o mânăstire veche de sute de ani.

Mi-au trebuit ani și încercări să înțeleg că în viață nu există întâmplări, că lucrurile se petrec așa cum trebuie, atunci când trebuie, că Dumnezeu ne arată căi de urmat și că depinde doar de noi să înțelegem momente, oameni, timpul potrivit. Că acceptarea nu este de multe ori ușoară dar nimic nu este mai frumos decât devenirea după zbateri, că nu există întrebări fără răspuns, poate doar oameni care nu știu să le vadă, și că, de foarte multe ori, în tăceri sunt cele mai profunde răspunsuri.

Că rugăciunea cea mai frumoasă este cea în care începi prin a-ți cere iertare, apoi te gândești la dragii tăi și-abia spre final, la tine. Că rămân doar oamenii care trebuie, restul sunt lecții, că pe cei aleși trebuie să știi să-i vezi și să-i ții aproape. Și că prin oamenii pe care ni-i așează alături, Dumnezeu ne arată, în fiecare zi, cât de mult ne iubește.

Niciodată nu l-am simțit pe Dumnezeu mai aproape ca-n ultimul an. Știu cu siguranță că a fost întotdeauna acolo, dar ca să-i înțelegi mesajul trebuie să ai curajul să vezi dincolo de ceea ce crezi ca știi și de ceea ce vrei, pentru că adevărurile sunt rar de-o parte sau de alta, de cele mai multe ori la mijloc, la fel cum nu întotdeauna ceea ce vrei este bun, este ceea ce trebuie.

Cărăm cu noi prea multe pietre pe inimă, văluri pe suflet, pseudo-probleme, pseudo-drame, zbateri fără sens. Când de foarte multe ori lucrurile sunt de fapt incredibil de simple, sunt în noi, în puterea credinței noastre, în modul în care știm sau nu să vedem sensurile, tăcerile și răspunsurile, lumina, drumul bun, oamenii, liniștea, viața adevărată.

Lumina n-o să răsară niciodată din înverșunări, din pseudo-drame, în vieți pe care ni le complicăm singuri, aiurea, niciodată din ”trebuie”, din ”vreau”, din ”acum”, din ”eu”. Lumina răsare abia când învățăm că pentru toate e un timp, să-l dăm, să-l trăim și să-l înțelegem, când învățăm să credem, nu doar să spunem, ”cum o da Dumnezeu, facă-se voia lui”. Pentru că Dumnezeu iubește oamenii și face întotdeauna bine.

Abia când vom înțelege asta are să fie cu adevărat bine, senin, izbăvire, binecuvântare, renaștere, redescoperire, lumină, bucurie, drum lin. Cu adevărat, viață.

 

 

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *