Joaca de-a copiii mari

Știu că vă grăbiți, sună telefonul, dead-line-ul, jobul, ședința, task-urile, targeturile, to do, bilanțul, job, job, job, în paranteză, când ne-aducem aminte, sau când efectiv nu mai putem, câte-un pic de viață. Daaaaaaar…

Nimic nu-i mai mișto decât o plimbare prin iarbă, în picioarele goale. Dacă-i dimineața prin iarbă udă, e de poveste.

Când ați sunat-o ultima dată pe bunica? Doar așa, pentru că ați simțit nevoia să-i auziți vocea, mi-a fost dor de tine, tuuuu buuuuni. Și-o fugă până la ea, doar de dor și nu pe fugă, cât încă aveți norocul s-o mai găsiți.

Sentimentul când recitești o carte de care te-ai îndrăgostit în copilărie, în adolescență, e priceless. Nu-i cu profunzimi, redefiniri de sine și debate pretențios, dar e garantat cu un zâmbet dintr-un colț în celălalt al sufletului. Și niște melodii din adolescență, pe repeat.

E vară și plouă? Și ce dacă? Hai, fără umbrelă! Cu privirea în sus, cu brațele deschise, râzând. Când se oprește, poate continuați cu punctul 1.

Restaurant cu pretenții? Nu mai bine o cină cu toți oamenii dragi strânși acasă, haos în bucătărie, hohote de râs, o prăjitură din copilărie, alte și alte hohote de râs?

Mama? Când ați sunat-o ultima dată, să flecăriți 2 ore despre nimic? Fără să întrerupeți convorbirea, stai că sună cineva de la serviciu, te sun eu și nu mai sunați.

Înghețată la cornet, pe o bancă, fără să vă uitați la ceas. Timp cu voi, în aceleași condiții.

Căpșuni, cireșe, vișine, în boluri mari și-n pijama.

Îmbrățisări. Tare, din suflet, cu drag, fara numar, fara motiv. Nu doar că fac bine, dar cel mai bine vezi și simți un om după felul în care te strânge-n brațe.

Clătite dimineața, cu dulceață de casă, simțiți deja mirosul răspândit în toată bucătăria?

Trântit în iarbă. Nu, nu vreau să citesc avertizarea de căpușe. Trântit în iarbă, pur și simplu, iarbă înaltă, liniște de început de lume.

Dat în leagăn. Cu-n om drag lângă, cu râsete, cu amintiri.

Răsărit pe malul mării. Nu, nu-i prea devreme, dacă rămânea un task nefinalizat garantat te-ai fi trezit.

Joacă și jocuri. Nu-i nevoie de motive, nici de buletin.

Maci, margarete, liliac, floarea soarelui, iasomie, fân proaspăt cosit.

Un prieten pe care nu l-ați mai văzut de ani? Nu-i scrieți pe Facebook, un telefon, am vrut doar să te aud, auzi, nu ne vedem la o poveste? Acum, da, ce contează că-i 11 seara?

Pepene roșu, cu poftă, cu toată familia. Dovleac copt, plăcintă cu mere, cozonac, sirop de casă cu apă minerală, mamaaaaaa, ești senzațională!

”Ți-aduci aminte când?” Și-apoi hohote de râs, ”da atunci ții minte cum a fost”, vaaaaai, ce nebunie, Doamne, imediat se face dimineață!!!!!

Râs mult, din suflet, în hohote, și ce dacă se-aude până la vecini, în fiecare zi, ai ucis copilul din tine în ziua în care-ai uitat să mai râzi. Apropo, care-mi spune un banc bun?

Și da, fără complicații inutile. Viața e de cele mai multe ori extrem de simplă, doar că avem un talent de-a complica lucrurile, domle, n-ai văzut așa ceva))))) Fiți copii, nu fiți complicați degeaba!

Parc, castane coapte, cel mai bun prieten și obligatoriu vată pe băț (și ce dacă ne-am ”pictat” pe jumătate de față?) Și măcar o după-amiază fără ceas, fără check-in, cu telefonul pe silent, ideal.

Timp de dragii tăi, cu ei, pentru voi. Sunt singurii care contează, singurii care nu judecă, singurii care rămân.

Viață și-apoi job, nu job și-apoi viață.

Și tot balastul aruncat deoparte. Stări care fac rău, conjuncturi, oameni care n-au ce căuta acolo. Ca-n copilărie, nu-mi place asta, la gunoi!

Vârsta e in suflet, nu în buletin. Cât nu uităm asta, nu îmbătrânim, de fapt, niciodată.

La mulți ani, copii mari!

Foto de AICI

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *