Și ei ne reprezintă. Să fim patrioți, nu ipocriți

Citim o știre despre cerșetori ridicați de autorități în cursul unei razii. Nu e prima știre de genul ăsta, cu siguranță nu va fi nici ultima. 

Și-n timp ce curg știri de genul ăsta, găsesc pe diferite grupuri imagini cu tricolorul românesc pe care scrie ceva de genul ”Sunt român, muncesc în țara X și plătesc taxe” și îndemnuri să ne punem imaginea respectivă ca poză de profil. ”Să le arătăm că oamenii ăia nu ne reprezintă”.

Știu că suntem un popor de oameni mândri, să-ți iubești țara de origine este frumos și nobil. Dar cred, e o părere personală, că de prea multe ori, poate din orgoliu, poate din prea mult patriotism, habar nu am, tindem să ne idealizăm țara sau să avem impresia că doar oameni dintr-un anumit segment, cei care muncesc, își văd de treabă și fac performanțe, o reprezintă.

Plecăm tocmai pentru o sumă de ”nu merge” dar când ne-ntreabă străinii despre țara noastră, egal care, le povestim zâmbind cât de frumos și bine e acolo, cum să ne denigrăm țara? Iar când cineva trece de bariera politeții și te-ntreabă totuși, dacă-i atât de bine și frumos, de ce-ai plecat, răspunzi diplomat sau schimbi mai mult sau mai puțin elegant subiectul.

”Nu ne reprezintă” e mult mai comod și mai frumos decât să-ncepi să discuți despre problemele de fond din țara ta. ”Sunt român, muncesc în țara X și plătesc taxe” e o asumare mult mai convenabilă decât să recunoști, cu subiect și predicat, că oamenii de pe străzi sunt la fel de români și de reprezentativi ca și tine sau prietenii care își văd de treabă, muncesc și fac performanță. Să cataloghezi un fenomen drept cazuri izolate e mult mai la-ndemână decât să admiți că fenomenul respectiv există și reprezintă o problemă. Și-apoi, cum să riști să-ți sară online-ul în cap, să te-arate cu degetul că uiți de unde ai plecat și că nu-și iubești, regulamentar, țara?

Nu cred că există oraș în care să fi fost, prin Europa, în care să nu fi dat peste cerșetori români, nu unul, nu cazuri izolate, mulți, prea mulți. Și da, marea lor majoritate erau romi, nu-i niciun rasism când spun chestia asta, n-am prejudecăți, am cunoscut etnici romi excepționali, oameni care-au clădit sănătos, am prieteni romi, oameni de foarte multe ori mult mai valoroși moral decât români cu pretenții.

Dar, pe lângă ei, am văzut prea mulți cerșetori peste tot pe unde-am umblat, și-n țară, și-n străinătate. I-am văzut peste tot în România, pe străzi, în restaurante, în magazine, la semafoare, bătându-ți în geam, i-am văzut prin toate orașele europene în care am ajuns. A spune că nu ne reprezintă, și ei, mi se pare cumplită ipocrizie.

Cred că sunt reprezentativi pentru o bucată bună de Românie, aia despre care nu ne place să vorbim, că ”nu dă bine”, plus că suntem încă mult prea obișnuiți să îndesăm adânc gunoiul sub preș și să ne prefacem, ”diplomat”, că nu-i acolo.

Reprezintă dureros de bine statul care face politici de integrare doar pe hârtie și bilanțuri glorioase numai bune de citit la conferințe. Reprezintă toate programele de integrare făcute pe colțul mesei, toți banii europeni sifonați ”cu dedicație” în buzunarele unora sau altora, acoperiți de mii de pagini de proiecte care sună bine și cam atât. Îi reprezintă pe toți cei care s-au jucat de-a integrarea lor doar pentru a avea joburi bune pentru rude, prieteni, cunoștințe. Pe toți primarii care s-au făcut că nu-i văd când s-au așezat, fără nicio autorizație, la marginea orașelor, satelor, comunelor. Fiecare autoritate care n-a demolat construcțiile ridicate ilegal, cu gândul la alegerile care vin și la faptul că-s mulți și-o masă ușor manevrabilă electoral. Fiecare candidat care își aduce aminte de ei când e vorba de pus ștampila și își asigură votul ieftin, cu câteva promisiuni, o pungă cu alimente și, după caz, niște bani.

Sunt reprezentativi pentru toți ștabii care și-au băgat copiii la licee bune pe locurile pentru romi, pentru că altfel, pe concurență cinstită, n-ar fi intrat acolo veci. Pe toți cei care și-au ”tras” o adeverință că aparțin etniei pentru a-și băga odrasla pe locuri subvenționate, pentru romi, la facultățile de stat. Îi reprezintă pe toți cei care i-au învățat de-atâția ani cu ajutoare sociale, pe toți cei care le dau gratis țigări, pe toți cei care închid ochii când se branșează ilegal la rețele de curent, pe principiul că e mai sănătos să ne facem că n-am văzut decât să ”ni-i punem în cap”.

Sunt reprezentativi pentru toate politicile de sănătate care nu țintesc niciodată, profund, în comunitate, pentru toți ”mediatorii” care iau salarii să-i învețe să fie altfel și pun piciorul în comunități o dată, poate de două ori pe an. Sunt reprezentativi pentru bucata de țară care preferă să cumpere un pachet de țigări în locul unui tub de pastă de dinți, și-n locul unui săpun, o bere. Pentru toate programele de igienă făcute cu pliante și cam atât și pentru toată educația contraceptivă făcută exact la fel. Sunt reprezentativi pentru mare parte din mamele minore care îngroașă an de an statistici despre care nu ne prea place, din nou, să vorbim, pentru mii de copii abandonați în spitale și în orfelinate, pentru copiii care aleargă desculți, prin praf, și cred că asta e normalitatea pentru că și mama și tata fac la fel. Pentru copiii care, atunci când primesc o coală albă și un pix, întreabă dacă pot să scrie pe ea, dacă nu e o problemă cu murdăresc foaia.

Nu mai vorbesc de pseudo-valorile gen nu știu ce copii de aur, încurajate de societatea care-i arată ipocrit cu degetul dar aruncă sute de euro spre ei la chermeze, bani pe care statul român se face că nu-i vede sau ridică din umeri că n-are cum le ține socoateala și-n aceste condiții ce să impoziteze și cum? Și-apoi ne mai mirăm că lumea se uită câș și că apare, vai, ce urât, ”ura”, când contribuabilul simplu își plătește întâi de toate dările la stat și-apoi împarte banii de mâncare, după care se uită peste gard, la vecinul care și-a mai tras un turnuleț la ”palat”, și-a schimbat mașina dar n-a trecut în viața lui pe la vreun ghișeu de taxe și impozite iar statul, care-l urmărește pe micul contribuabil până la ultimii 5 lei, se face că nu vede nici palatul, nici mașina, nici vecinul.

Sunt imaginea vie a tuturor ”regilor” și ”împăraților” care-și fac alte și alte partide înainte de fiecare scrutin electoral, le negociază votul și-apoi gata, iar când îi întrebi îți spun că statul nu face nimic pentru ei, veșnic statul, ticălosul, veșnic alții, de ei nu ține niciodată nimic.

Și da, sunt categoric reprezentativi pentru noi, toți cei care spunem ”vai, săracii” și le dăm, pentru toți cei care le dăm bani ca să ne lase în pace când stăm la masă, bani pe stradă sau la ușile bisericilor, ”c-așa e creștinește”, fără să ne punem problema că nu-i ajutăm cu nimic, că nu facem decât să ajutăm, în felul ăsta, la perpetuarea unui fenomen.

Iar ei s-au obișnuit să le dăm, să ”pice”, dacă nu le dăm noi le dă următorul trecător, dacă n-o fac oamenii pe stradă sigur o face primarul, mai ales când le spune unde au de pus, disciplinat, ștampila. Mi-am adus aminte acum de-o bunică neaoșă, cu bănuți în cozile împletite, întâlnită într-unul din cătunele, multe, în care am fost și-am scris. Am întrebat-o cine e președintele României și habar n-a avut. Nu știa, desigur, nici să scrie. ”Da de votat ati votat?” ”Da sigur, cum să nu votăm?” ”Și cum ați votat?” ”Păi am făcut cum ne-a spus domnul primar”.

Ultima dată am văzut cerșetori romi acum vreo săptămână, fix în centrul unui mare oraș norvegian. Știu că erau români pentru că i-am auzit vorbind. Îi văd și-aici, în centrul orașului, îi văd în ușa supermarketului, îi văd cum întind mâna și-apoi, când se împuținează trecătorii, scot smartphone-ul și vorbesc.

Să spui că nu sunt, și ei, reprezentativi pentru țară, mi se pare, cum spuneam, cumplită ipocrizie. Să spui că sunt cazuri izolate, când îi găsești peste tot, la fel.

Cazuri izolate vor fi, îndrăznesc să sper cel puțin, abia în ziua în care toate lucrurile de care-am vorbit mai sus și multe, multe altele n-au să se mai întâmple. Și-abia în ziua în care toți cei care contribuie într-un fel sau altul la fenomenul ăsta nu doar că vor conștientiza cu adevărat problema dar vor lua și măsuri reale, nu doar pe hârtie, pentru a o rezolva.

Până atunci inclusiv ei ne reprezintă, oricât de urât sună chestia asta, oricât de tare ne deranjează și ne ofensează, dar vai!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *