România lor

România lor e țara unde taximetriștii duhnesc îngrozitor dar n-ar deschide geamul nici picați cu ceară, să nu-i ”tragă curentul”,

e țara grătarelor în fața blocului, în șlapi și la bustul gol,

a cefelor late cu lanțuri groase și-a mașinilor cu uși deschise larg și manele cu volum maxim,

e țara în care se merge prea rar cu bilet și prea des ”cu nașul”,

e țara funcționarilor veșnic sictiriți care se cred mici Dumnezei și au impresia că-ți fac favoruri deși sunt plătiți din banii tăi,

și-n care niciodată ”o mică atenție nu strică”,

e țara lui ”pisy”, a lui ”iuby”, și-a lui ”baby”,

a lui ”să moară toți dușmanii”, ”să mor io”, ”jur pe mama” și-a eternului și fascinantului ”mânca-ți-aș”,

e țara în care cea mai bună soluție la orice problemă începe cu ”am pe cineva”, ”tre să dau un telefon”,

e țara ”accesoriilor” cu toc de 16, care iși dau check-in din Dubai dar ”uită” să-și plătească factura la întreținere,

și-a lui ”nu-i bai, rezolvă iuby” printre altele un post călduț, obligatoriu la stat, ”unde se stă”,

e țara în care asfaltăm o stradă de 5 ori, pe 5 șpăgi, dar ne rupem picioarele și mașinile în gropi, prin cartiere,

e patria hârtiilor, patria ghișeelor, patria cozilor și a armatei de incompetenți plătiți degeaba să plimbe hârtii de la un ghișeu la altul,

e țara în care bătrânii mor de foame, de frig și de singurătate,

e țara în care claxonăm isteric la fiecare 3 minute și, din toată parcarea goală, parcăm mașina, obligatoriu ”beamveu”, fix pe locul destinat persoanelor cu handicap,

e țara în care aruncăm gunoi pe geamul mașinii, gunoi pe stradă, gunoi în parcuri, gunoi pe marginea drumului, gunoi pe lângă coșul de gunoi,

în care stingem cu piciorul, cu sete, țigara aruncată pe jos,

în care facem scandal la restaurant, doar pentru că suntem ”boși”, iar chelnerul înghite umil în sec, când în orice țară întreagă la minte ”bossul” ar fi poftit imediat afară,

în care angajatorii au impresia că trebuie să le închini o viață, între 12 și 14 ore pe zi, pentru o rată la bancă și-un coș plin la supermarket,

în care Geta-analfabeta e director și absolventul de master curăță podeaua,

în care copiii învață carte de la suplinitori de nota 5 și vin acasă cu ochii plini de lacrimi și întreabă ”mama, dar de ce ne-a spus doamna azi că suntem niște tâmpiți”,

e țara în care agramați și izmenari de carton sunt doctori, directori, șefi, gradați cu multe stele, și absolvenți buni vând măsline la supermarket,

e țara în care ”băiatul lui tata” și ”fata lui tata” iau bacul cu 10 dar nu pot face corect un singur acord între subiect și predicat,

iar copiii buni mănâncă pâine cu gem și merg la școală cu încălțările rupte,

e țara în care studenții intră cu 5 la medicină, la ”cu taxă”, ajung medici și te omoară cu zile,

iar doctorii buni nu știu cum să prindă un contract ”dincolo”, să fugă cât văd cu ochii și să nu se mai întoarcă,

e țara în care e musai să ai ultimul model de nu știu ce, dar bagi de 50 de lei benzină,

și-n care stai în garsonieră, în chirie, dar parchezi în față o ”mașină de mașină”, de preferință pe 2 locuri,

e țara în care hainele ”de firmă” trebuie purtate obligatoriu cu eticheta la vedere iar ”valoarea” e dată de ultimul model de poșetă,

e țara în care primești rest bomboane la magazin și algocalmin la farmacie, pe motiv că ”n-avem mărunt”,

în care se cumpără pe datorie, ”pe caiet”, de la magazinul din colț

și-n care se scuipă gumă și semințe pe stradă,

e țara în care tot ce e ”la reducere” e bun, drept pentru care ne călcăm în picioare pentru tigăi și baxuri de hârtie igienică,

e țara unde dai de prea multe uși pe care scrie, mare, ”patron”,

iar ”patronul”, la sindrofii, se oprește direct la platoul cu mici,

e țara în care ”doamna” revarsă pe facebook tone de citate motivaționale, flori și poze de familie perfectă, că așa a învățat că fac ”doamnele” din ”high-class”

după care se urcă în tot felul de mașini, niciuna a jumătății din pozele gândite ”artistic”,

e țara în care îți faci casă cu n-șpe camere, și-apoi te plângi că ți-a venit prea mult factura la gaz,

e țara în care ”capul plecat de sabie nu-i tăiat”, ”gura bate fundul”, țara gândirii de mare profunzime ”păi decât să plângă mama, mai bine să plângă mă-sa”

e țara lui ”bă, tu știi cine e tata?” și-a lui ”las că te aranjez eu”,

e țara în care mafioții se trag de șireturi cu ”oamenii legii”, și sunt ”fra” cu cei care ar trebui să le pună cătușele,

în care infractorii conduc iar nevinovații mor cu dreptatea în mână,

e țara voturilor care costă 2 litri de ulei, 1 kilogram de făină și unul de zahăr,

a popilor care negociază tariful la buza gropii, scaunul din biserică, dau pe gât paharul de vin în post și-apoi vin și-ți vorbesc despre ”calea cea dreaptă”.

Plecăm definitiv când înțelegem că România nu va fi niciodată a noastră,

nu acum, nu foarte mult timp de-acum încolo, 

când avem de-ales între a o lua de la capăt într-un alt capăt de lume,

și-a muri câte puțin trăind, în fiecare zi, în România lor.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1 comentariu la „România lor

  1. Daca tot ce este scris aici ar fi citit si de cei ce nu au fb sau macar auzit de la altii si ar spune STOP,pana azi si pana aici a mers asa ,hai sa ne schimbam ,poate nu s ar mai gandi la plecare unde vezi cu ochii ,dar sa pleci din casa ta din pamantul pe care te ai nascut ,oare nu i prea dur ?Haideti sa ne schimbam.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *