Taxele de drum în Norvegia. Cât costă să circuli cu mașina, cât și cum se investește în infrastructura de transport

Recunosc, am avut curiozitatea să documentez textul ăsta după ce am văzut încă o știre cu minunata autostradă Orăștie-Sibiu care o ia (din nou) la vale. Să pricep și eu cumva cum de-aici și desigur prin atâtea alte părți se poate și-n republica fantastică, nici în șapte vieți.

Evident, mi-am adus aminte de toți siniștii de la transporturi pe care i-am păzit în ger, în vânt și-n ploaie, să ne povestească despre cum va înflori infrastructura de transport a României pornind exact de la gloriosul tronson cu pricina.

Mi-aduc aminte acum vreo patru, foarte probabil să fi fost mai mulți, care de care mai preocupat. Unul, în costum și pantofi lustruiți, sfărâma un bulgăre de pământ în fața camerei și explica plin de elan, să se vadă bine, cu zoom, punctul de înflorire al șoselelor pe care zbori ca vântul și ca gândul.

Altul a decretat glorios ”Mergem la vot pe autostradă” și așa a și fost, am mers la vot și încă-un pic, până a-nceput să crape șoseaua.

Desigur că atunci când am ajuns aici și-am văzut giratorii în tunelurile de câțiva kilometri săpate sub mare am zis să fac repede vreo 2 poze, mi s-a părut așa, puțin de tot SF. După aia, plimbându-ne dintr-un orășel în altul, orășele, da?, m-am uitat ciudat la pista pentru bicicliști, construită separat de drumul național, paralel, pe toată distanța, vreo 60 de kilometri. Și când spun construită înțeleg asfalt turnat separat, cu marcaje și toate cele, nu o linie roșie trasă pe drum și gata, ne-am făcut că muncim, că avem condiții pentru bicicliști și că suntem eco, bicicliștii spun Amin când nu-i agață nimeni și șoferii, același lucru când îi depășesc în siguranță.

Mă gândesc că taxele de drum (deloc de neglijat și investite cum trebuie, nu în contracte cu dedicație) sunt cu siguranță unul din motivele pentru care aici infrastructura de transport e pe bune, nu o glumiță proastă care ne costă printre altele mii de morți și răniți în accidente rutiere. Cât de mult contează se vede în cifre, în 2015, spre exemplu, Norvegia a fost pe locul III în lume în topul țărilor cu cei mai puțini morți în accidente de circulație (iar dorința este ca, în intervalul aplicării planului, să se reducă la jumătate numărul accidentelor mortale și cu răniți grav).

Ultimul lor Plan Național de Transport, elaborat pentru perioada 2014-2023, arată o estimare a încasărilor din taxe de drum, pentru acest interval, de aproximativ 12 miliarde de euro.

Principiul de taxare pe șosele e simplu, cât mergi, atâta plătești.

Nu există vignetă fixă, 28 de euro pe an, de exemplu, dacă circuli pe DN-uri, aceeași taxă indiferent că mergi pe drumul ăla zilnic, la serviciu, sau odată pe lună, la mamaie de la Adunații Copăceni.

Aici, majoritatea tronsoanelor de drum au taxe, pe care le plătești la fiecare trecere, taxe diferite pentru autoturisme și camioane. Primești un dispozitiv care se montează pe parbrizul mașinii, și pe care îl ”citește” camera, la fiecare trecere, și se taxează. Spre exemplu, pe un drum județean simplu, pentru autoturisme taxa e de 20 de coroane norvegiene (puțin peste 2 euro, cu aproximație), un tunel traversat pe sub mare înseamnă 300 de coroane (33 de euro, la fel, cu aproximație).

Când se adună o anumită sumă pe cont, se emite o nouă factură (mă și gândesc cum o fi să introducă cineva un sistem din ăsta la noi, mare minune să nu se lase cu vreun protest, că așa am învățat noi, că ni se cuvine dacă se poate fără să ne coste nimic, sau mă rog, cât mai puțin).

Infrastructura de transport e gândită în așa fel încât să fie adaptată nevoilor fiecărui segment. E de asemenea foarte important să fie prietenoasă cu mediul, să te ajute să-ți gestionezi eficient timpul, să fie de un real suport pentru investitori.

Estimările din plan includ reducerile de costuri, cu cifre, la capitolul transport, pentru investitori, odată cu dezvoltarea rețelei de drumuri și a celei feroviare, și prevăd inclusiv cu cât scad timpii de deplasare, în urma investițiilor, pe fiecare sector de drum în parte.

1.280 de noi kilometri de drumuri naționale se estimează că vor fi deschiși traficului în acest interval, plus 750 de kilometri de drumuri pentru bicicliști și pietoni– drumuri construite separat de-a lungul rețelei de drumuri naționale – 240 din cei 750 de kilometri, în orașe.

Apropo de orașe, infrastructura este dezvoltată pentru a încuraja mersul pe jos și cel pe bicicletă, pentru a avea cât mai puțină poluare. ”Creșterea numărului celor care merg cu bicicleta înseamnă o mai bună fluență a traficului, un mediu mai curat și alte beneficii, în principal o sănătate mai bună a populației. 22 la sută din trafic înseamnă mers pe jos, care contribuie în mod pozitiv la sănătatea individuală și la calitatea vieții, înseamnă mai multă activitate în comunitate, un transport mai prietenos cu mediul înconjurător și orașe mai atractive și mai accesibile”.

Foarte mult accent se pune de asemenea pe dezvoltarea infrastructurii de transport maritime și a celei de transport aerian.

Planul de dezvoltare tine cont inclusiv de creșterea demografică și de specificitatea fiecărei zone – urban/rural.

Norvegia va avea aproximativ 6 milioane de locuitori până în 2029, iar capacitatea de transport cu trenul va trebui să crească pentru a veni în întâmpinarea nevoii de transport în jurul marilor orașe. Strategia înseamnă prioritizarea măsurilor în așa fel încât să ofere o rețea mai bună de drumuri în zonele rurale, în timp ce în urban cel mai mare accent se pune pe dezvoltarea unui sistem de transport public eficient și creșterea facilităților pentru bicicliști și pietoni.

Că tot am pornit textul ăsta de la autostrada plimbăreață, în intervalul de timp menționat sunt estimate investiții de aproximativ 2 miliarde de euro pentru prevenirea alunecărilor de teren pe drumuri naționale și județene.

Desigur că și noi știm să facem planuri, proiecte și strategii – diferența e că aici autoritățile chiar se țin de ele.

Am tot spus-o și-am s-o tot repet – pentru bani mai mulți pleci din țară câțiva ani, când o faci definitiv cu siguranță o faci pentru sistem.

Și povestea cu infrastructura e o bucățică însemnată din el.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *