Lecția de fericire

”Doamnă, vă spun eu, nu-i greu să fii fericit. Eu, la 57 de ani, doamnă, sunt un om fericit”. Nea Victor, taximetrist, o jumătate de oră prin București.

”Fumați? Deschideți doamnă geamul și fumați liniștită. Vin ăștia cu spațiile lor închise, păi ce, mașina mea e spațiu închis? E mașina mea și gata”. Lasă geamul, râde. ”Trebuie să trăim, doamnă. Cum vrem. Da vă rog, fumați liniștită”.

Chiar așa, nea Victor, atât de simplu e să fii fericit? ”Doamnă, nevastă-mea, când am luat-o, avea 16 ani. Eu eram în armată. Am văzut-o și gata, aia a fost. Am știu de când am văzut-o că nu-mi mai trebuie alta. Nici nu vorbisem cu ea. Am intrat după aia în vorbă. Am văzut-o și-am știut. Pur și simplu”.

Și, copii aveți? ”Da cuuuuum. Cinci fete. Cinci, doamnă. La prima ne-am bucurat, și la a doua. A treia oară a zis ea sigur de data asta e băiat, simt eu, stă burtica într-un fel. Tot fată a fost. La a patra a masat-o mama cu sare caldă pe spate, băiat garantat. Încă o fată. La a cincea m-am dus la maternitate fericit și am aflat că-i tot fată. În loc să-i dau florile la doctoriță i le-am dat femeii de serviciu. Da să vedeți ce fete faine aaaam. Mai mare dragul. N-am decât doi nepoți, le-am spus la ginerii ăștia ai mei, că ne adunăm toți, la Crăciun, puneți mâna și faceți copii că mintenaș vi le iau înapoi. Tot fetele mele sunt”.

Roșu la semafor, nea Victor râde, are toată fericirea aia simplă în ochi, nici nu-i nevoie să-l întrebi mai mult. ”Avem și-un cățel, Bichonel, și-un motan, Vasilică. Motanul o iubește pe nevastă-mea, cu cățelul mă uit la meci, ca băieții. Beau o bere, îi mai dau și lui. Să știți că-i place. L-am încercat și cu votcă, și cu coniac. Nu merge. L-am dus la doctor. Mi-a spus că îi place gustul de malț, de aia bem amândoi bere. Ca băieții”.

Și nevasta? Cum e nevasta? ”Doamnă, eu i-am spus să pună mâna să nu se mai îmbrace așa, că nu mai e tânără. L-am și văzut pe Costică, vecinul, cum întinde așa capul, peste gard, când o vede. Da ea mi-a spus că se îmbracă așa cum a făcut toată viața. Și are un mers, doamnă, cum să vă spun. Ca la 16 ani, când am cunoscut-o. Ea a mea și gata”. Și-i tremură vocea. De cât timp sunteți căsătoriți? ”E, de aproape 40 de ani. Avem tabloul de la nuntă pe perete. Și-i spun – uite dragă ce frumoși eram. Și ea îmi zice că sunt frumos și acum. Și râde”.

”Acum, după ce vă las pe dumneavoastră, mă duc acasă să mănânc. Pot să mănânc și-n oraș, da e așa de bine să stau la masă cu nevastă-mea. Simt eu că-mi gătește cu dragoste. Și vine și Bichonel. Și Vasilică. Mâncăm toți. Sunt fericit. Nu-i greu deloc, v-am spus. Așa-i de simplă fericirea asta…”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *